Pelerin înȚările Române: Ce înseamnă pentru tine „istoria vie” și cum crezi că poate ajunge mai aproape de oameni?
Ioana Haiduc: Pentru mine, „istoria vie” înseamnă să poți păși, fie și pentru o clipă, în lumea de altădată, să simți cum ar fi fost dacă ai fi trăit chiar tu în acele vremuri. Înseamnă să mânuiești armele, să îmbraci hainele, să practici meșteșugurile de atunci și să descoperi istoria dincolo de paginile unei cărți. Prin reconstituire, istoria devine o experiență directă, nu doar o înșiruire teoretică de ani, regi și războaie – este o călătorie în modul de viață al oamenilor de odinioară.

PTR: Îți mai amintești primul moment în care ai simțit că vrei să faci parte din acest univers al reconstituirilor medievale?
Ioana Haiduc: Eram la un eveniment medieval în Parcul Tineretului și m-am oprit la masa domnului Marian, care interpreta un arcaș englez. Ne-a povestit cu o pasiune molipsitoare despre cum își face săgețile și despre formele diferite ale vârfurilor. Atunci am înțeles că istoria nu e doar despre a citi, ci despre a trăi, despre a o simți prin lucrurile pe care le faci cu mâinile tale. A fost momentul în care m-a cucerit ideea de a aduce trecutul la viață.

PTR: Ce obiect sau costum ai creat care îți este cel mai drag și de ce?
Ioana Haiduc: Pictez scuturi și cutii, iar fiecare îmi e drag, așa că îmi e greu să aleg. Totuși, scuturile au un loc special – e musai sa fie iubite intens până la primul eveniment de Buhurt, unde inevitabil se aleg cu urme de luptă. Dar tocmai asta le face speciale: fiecare zgârietură devine parte din istoria lor.
Nu am făcut coifuri, dar acolo se vede cel mai tare cum impresionează un obiect care este chiar folosit, nu doar expus în spatele unei vitrine. De multe ori vine un copil, privește coiful plin de denivelări și zgârieturi și întreabă uimit: „Chiar a fost folosit acesta?” Părintele, zâmbind, răspunde adesea: „Nu, sunt doar recuzite.” Iar momentul devine magic când le spunem că, de fapt, chiar le folosim în lupte și că pot chiar să-l probeze. Atunci le vezi ochii cum se luminează.

PTR: Există o poveste emoționantă sau un moment memorabil pe care l-ai trăit la un eveniment de reconstituire?
Ioana Haiduc: Probabil când eram înconjurată de licurici noaptea în cetatea Veliko Târnovo, dar zâmbesc și de fiecare dată când văd pe cineva cu pasiune pentru istorie.

PTR: Dacă ai putea transmite un singur mesaj celor care citesc acest interviu, care ar fi?
Ioana Haiduc: Istoria e mult mai mișto decât date, ani și bătălii. De fapt, și bătăliile sunt faine – mai ales când le vezi reconstituite.