Pentru Mihai Eftimescu, istoria nu este doar un subiect de carte, ci o lume vie care poate fi retrăită. În acest interviu, „pelerinul” Evului Mediu românesc vorbește despre primele descoperiri, despre magia reconstituirii și despre bucuria de a trezi curiozitatea publicului.
Pelerin în Țările Române: Cum a început pasiunea ta pentru istorie și pentru reconstituirea medievală?
Mihai Eftimescu: Pasiunea pentru istorie a fost moștenită de la tatăl meu. Printre multe altele, mi-a dat cărțile lui Dumitru Almaș când abia învățam să citesc. Pe partea de reconstituire istorică, meritul îi revine lui Adi, conducătorul trupei noastre. Până să îmi arate el niște clipuri habar n-aveam că se face așa ceva și la noi.
PTR: Ce te atrage cel mai mult la perioada istorică pe care o reprezinți?
Mihai Eftimescu: Castelele. Și instrumentele pentru asedierea lor. Și armurile. Și armele. Și mai ales poveștile incredibile ale oamenilor care au trăit vremurile acelea. Știu că e un clișeu perimat dar viața chiar bate filmul.
PTR: Cum reacționează publicul când vede pentru prima dată prezentările sau meșteșugurile voastre?
Mihai Eftimescu: Reacțiile variază foarte mult, de la interes vag la entuziasm și fascinare. Ce îmi place probabil cel mai mult e când oamenii, fie ei copii sau adulți în toată firea răspund prezentării cu „Uau, vreau și eu să încerc!”. Atunci știu că efortul a meritat.
PTR: Care este partea cea mai dificilă sau mai migăloasă din munca ta?
Mihai Eftimescu: Transportul si instalarea/demontarea taberei. Pentru două zile de festival avem de obicei și două zile de împachetat, condus, despachetat și instalat.
PTR: Ce planuri sau vise ai legate de această pasiune în anii următori?
Mihai Eftimescu: Să văd mai multe astfel de evenimente organizate la noi în țară, să arătăm lumii ca istoria și mai ales personajele sale pot fi mai mult decât un mijloc de propagandă pentru politicieni ipocriți.
